Cabana de inchiriat la munte

Posts Tagged ‘munte’

Zona in care se afla cabana este punctul de plecare in catva trasee montane din Muntii Cindrel dar si din Muntii Lotrului. Cabana se afla chiar la poalele varfului Magura (1304 m masivul Cindrel) spre care se poate ajunge in 2-3 ore pe jos dar si cu bicicleta sau ATV-ul. La varful Prejba se poate ajunge de pe Valea Sadului in cateva ore cu plecare de pe Valea Sadului. Tot de aici se poate pleca in directia Gatu Berbecului – Saua Steflesit – vf. Cindrel (2244 m) sau prin Rozdesti spre Paltinis

In zona cabanei exista o multitudine de trasee montate pentru biciclete, cu grad de dificultate de la usor la foarte greu si cu distante care variaza de la cativa km la peste 100. O buna parte din trasee sunt marcate, lucru care sporeste gradul de siguranta intro astfel de plimbare pe doua roti.

Pentru detalii sau rezervari
sunati la 0722-407260

Zboruri cu aparate usoare, motodeltaplan cu doua locuri, efectuate de pilot cu experienta, durata zborului intre 15 minute si 2 ore, inaltimea de zbor intre 200 si 1000 m, traiectul de zbor la alegerea clientului, echipament de zbor asigurat, optional filmarea sau fotografierea zborului.

Pentru detalii sau rezervari
sunati la 0722-407260

Distanta de la cabana pana la obiectiv ~ 12 km
Acces: auto pe drum asfaltat

Bazele muzeului au fost puse în 1849, prin înfiinţarea Societăţii Ardelene de Ştiinţe Naturale (Siebenbürgischer Verein für Naturwiessenschaften), din care au făcut parte personalităţi marcante ale vieţii ştiinţifice şi culturale interne şi internaţionale.

Sediul Societăţii Ardelene de Ştiinţe Naturale a fost construit de către arhitectul clujean C.W. Friedrich Maetz, inaugurarea festivă având loc în data de 25 mai 1895.
Faţada principală, de conformaţie neoclasică, are un portic cu patru coloane ionice deasupra căreia se află un balcon cu balustradă. Spre balcon se deschid trei uşi dreptunghiulare înscrise în arc de descărcare semicircular prevăzută cu cheie de arc în formă de volută. Cele trei axe sunt separate prin patru coloane corintice adosate care susţin un antablament cu friză inscripţionată cu cifra MDCCCXCIV (1894).  Colecţiile muzeului însumează aproape 1.100.000 de piese din domeniile geologiei, paleontologiei, botanicii şi zoologiei, aflându-se din acest punct de vedere pe locul doi în reţeaua naţională de profil.

În data de 21 decembrie 2007, a fost deschisă cea mai modernă expoziţie de istorie naturală din România, în prezenţa ministrului Culturii, Adrian Iorgulescu, a primarului oraşului Sibiu, Klaus Werner Johannis şi a prefectului judeţului Sibiu, Ioan Mitea.

Din punct de vedere tematic, expoziţia şi-a păstrat caracterul sistematic, prezentând principalele grupe de animale în evoluţia lor filogenetică. Novatoare sunt scenografia prezentării şi soluţiile muzeotehnice adoptate. Astfel, în noua configuraţie, s-a acordat o importanţă deosebită prezentării dioramate, piesele fiind aşezate în display-uri în care se reproduce habitatul fiecărui animal în cadrul unui ecosistem. Numărul de piese s-a redus dar fără să fie afectată diversitatea. S-a recurs la o cantitate mult mai mare de materiale complementare, respectiv texte explicative, imagini statice şi imagini în mişcare. Selecţia tuturor materialelor încorporate în butaforie s-a făcut pe criteriul compatibilităţii iar calitatea microclimatului din sectorul expoziţional este asigurată prin climatizare generală.

Sursa text si foto: sibiu.ro

Distanta de la cabana pana la obiectiv ~ 9 km
Acces: auto pe drum asfaltat

In 1929 s-a deschis in padurea Dumbrava prima Gradina Zoologica din Romania de catre Intreprinderea de electricitate la initiativa inginerului Szekely caruia i-a venit ideea dupa ce a gasit niste vulpi pe cand efectua lucrari de reparatii la barajul de la Sadu.

Dupa infiintare, Gradinii Zoologice i-au fost donate mai multe animale si pasari, cum ar fi o pisica salbatica, o lupoaica donata de Obert von Spiess din partea Regelui, un lup donat de Asociatia “Soimii”, un vultur, un cerb carpatin donat de vanatorii din Talmacel, mistreti, etc. In 1930 a fost donat primul urs. In prezent Gradina Zoologica Sibiu are o suprafata de 15 ha adaposteste 177 de animale si pasari din 47 de specii: maimute, ursi, lupi albi, lupi carpatini, vulpi, tigri, lei, jaguar, pume, mistreti, lame, cerbi carpatini, cerbi lopatari, caprioare, bivoli albi, ponei, piton reticulat, crocodil (lung de 2 m este cel mai mare din Romania), fazani, papagali, pauni, porumbei.
De mentionat stejarul de la intrarea in gradina, batrân de peste 600 de ani.

Odata ce s-au finalizat noile amenajari pentru spatiile destinate animalelor, numarul de vizitatori a început sa creasca de la 80.000 în anul 2007, la 123.000 în anul 2008 si peste 170.000 în anul 2009.

Sursa text si foto: sibiu.ro

Distanta de la cabana pana la obiectiv ~ 7 km
Acces: auto pe drum asfaltat

Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA, se află situat în Pădurea Dumbrava la 4 km de oraş, pe Calea Răşinari. Muzeul a fost organizat cu începere din anul 1963 sub denumirea de Muzeul Tehnicii Populare şi are o suprafaţă de 96 ha şi un circuit expoziţional de 10 km. Muzeul adăposteşte monumente originale representative sistemului de valori ale civilizaţiei tradiţionale ale satelor din România . Aici se găsesc gospodării formate din case de locuit aduse din diferite zone ale ţării, interioare de locuit păstrate în forma original şi toate anexele gospodăreşti, ateliere meşteşugăreşti, construcţii cu caracter religios (biserici, troiţe), comercial (hanuri, cârciumă), ludic (pavilion de joc, popicărie, scrânciob), instalaţii de industrii ţărăneşti, mijloace de transport tradiţionale, etc.

Sunt ilustrate toate domeniile precum agricultura, creşterea animalelor, apicultura, pescuitul şi vânatul agricultura şi păstoritul, pomicultura şi viticulture, prin gospodarii specifice şi construcţii specializate, precum stane, crame, cherhanale etc. Muzeul este organizat în cinci mari sectoare cuprinzând grupe tematice aferente. Acestor sectoare li se adaugă o expoziţie de sculptură modernă în lemn, cu opere realizate de reputaţi artişti români şi străini, inspirate din universul satului tradiţional, căreia îi sunt destinate 3 ha, în afara spaţiului expoziţional.

In noua sa concepţie tematică, muzeul sibian a devenit un adevărat “muzeu al civilizaţiei populare tradiţionale din România”. Cognomenul “ASTRA” se datorează continuării, pe toate planurile (patrimonial, expoziţional, educaţional), a valoroaselor tradiţii ale primului muzeu etnografic-istoric al românilor din Transilvania, fondat la Sibiu, în anul 1905 şi închis în 1950, din motive “ideologice”, de către regimul comunist. Patrimoniul său ( ajuns în 1950 la peste 50.000 obiecte, s-a risipit în anul 1950 ( dintre care s-au salvat cca 9.000 obiecte depozitate la (Muzeul Brukenthal) a fost integrat Complexului Naţional Muzeal “ASTRA” în anul 1990, în prezent ajungând de 36 240 obiecte şi formând temeiul viitorului “Muzeu al Civilizaţiei Transilvane “ASTRA”, într-o concepţie modernă, novatoare, multiculturală şi interdisciplinară. Porţile sale sunt deschise, cu generozitate, în tot timpul anului, zi şi noapte (pentru vizitele nocturne având un sistem de iluminat cu spoturi şi efecte de lumini), asigurându-se ghidaje de specialitate, pliante, ghiduri, CD-uri, filme, etc.

Sursa text si foto: sibiu.ro

Palatul Brukenthal din Piaţa Mare nr. 4 este edificiul cel mai reprezentativ al Sibiului. Această clădire se deosebeşte de marile palate construite în spaţii deschise deoarece este limitat de existenţa parcelelor iniţiale. Palatul a fost construit pe locul a două case medievale in scopul de locuinta pentru baronul Samuel von Brukenthal. La realizarea acestui impunător edificiu şi-au dat concursul numeroşi meşteri de seamă dintre care îi amintim pe sculptorul clujean stabilit în Sibiu, Simon Hoffmeyer, pietrarul Anton Hertzum, meşterul constructor şi dulgher Franz Burger. In prezent gazduieste colectiile de baza ale Muzeului Brukenthal.

Mai multe detalii pe http://www.brukenthalmuseum.ro

Sursa: sibiu.ro

In zona centrala a Sibiului se pot vizita cateva din cele mai importante biserici din Sibiu. Iata cateva dintre ele:

Sursa: sibiu.ro

Distanta de la cabana pana la obiectiv ~ 12 km
Acces: auto pe drum asfaltat
Sursa text si foto: sibiu.ro

PIATA MARE

Aici este centrul istoric al Sibiului, prima dată menţionat în 1411 ca piaţă de cereale. Exista din anul 1366 odată cu finalizarea celei de-a 3-a centuri de fortificaţii a oraşului. Începând din sec. 16, Piaţa Mare a devenit centrul cetăţii.  Timp de sute de ani a fost denumită Der Grosse Ring sau Grosser Platz, între războaie s-a numit Piaţa Regele Ferdinand, comuniştii au denumit-o Piaţa Republicii iar din 1990 s-a revenit la denumirea originală.  Latura nordică a fost formată în prima fază, din construcţia, în 1466, a clădirii Breslei Croitorilor şi a altor constructii civile, pentru ca între anii 1726-1733 să se ridice edificiile bisericii iezuite şi a seminarului acesteia (azi casă parohială).
Pe latura vestică, pe locul a două case s-a construit Palatul Brukenthal. În sfârşit, în primii ani ai secolului XX a fost ridicată clădirea Băncii de Credit Funciar, prin construcţia căreia s-a format şi actuala stradă Samuel von Brukenthal.

In cursul evului mediu, în piaţă se desfăşurau cele mai importante evenimente legate de viaţa cotidiană a oraşului, cum ar fi adunările publice şi execuţiile. Aici este menţionată în 1538 existenţa unei fântâni, în anul 1550 se aşează stâlpul infamiei în partea de est a pieţei, avand deasupra statuia lui Roland.
In faţa casei Haller (nr. 10) se ridică clădirea gărzii. Toate casele din piaţă aveau acoperiş cu coama paralelă cu faţada.  Între 1724 şi 1757, în această piaţă a fost amplasată o “cuşcă pentru nebuni”, în care erau expuşi în timpul zilei cei care tulburau noaptea liniştea publică. Din 1734 Piaţa Mare a fost dominată de statuia lui Sf. Nepomuk, ridicată de comandantul oraşului, generalul Wallis. În 1874, Piaţa Mare a fost pavată cu dale de granit. După război statuia lui Sf. Nepomuk a fost mutată într-o curte iar fântâna cu grilaj metalic a fost demolată în 1948. După 1948, partea centrală a pieţei a fost transformată într-un parc, toate piesele ce mobilau piaţa fiind dezasamblate. Abia în 1984 s-a desfiinţat parcul implantat în mod nefericit în piaţa centrală a unui oraş de factură medievală, în 1986 ridicându-se statuia cărturarului Gheorghe Lazăr realizata de sculptorul Radu Aftenie.

De menţionat ‘ochii oraşului’ cum sunt cunoscute ferestrele din acoperişuri care aici se pot observa cel mai bine.  Steagurile de vânt erau nelipsite de pe acoperişurile caselor şi indicau fie anul construcţiei, fie semnul breslei. Piaţa are lungimea maximă de 142 m iar lăţimea de 93 m. In 2005 piaţa a intrat într-un proces de renovare complet, statuia lui Gheorghe Lazăr a fost demolată fiind înlocuită în 2006 de una la scară mai mică realizată de acelaşi sculptor, a fost reamenajată fântâna cu grilaj de fier, iar piaţa a fost pavată cu dale de granit şi piatră.  Toate cladirile din Piata Mare sunt declarate monumente istorice.

PIATA MICA

Piaţa este împărţită în două părţi distincte de strada Ocnei care coboară pe sub Podul Minciunilor spre oraşul de jos. Latura nordică şi estică a pieţei urmăreşte conturul celei de-a doua centuri de fortificaţii, prezentându-se sub formă circulară. Clădirile din partea stângă a străzii Ocnei, au o forma concavă şi urmăresc conturul primei centuri de fortificaţii, ele despărţind Piaţa Mică de Piaţa Huet. Clădirile din Piaţa Mică datează din sec. XIV – XVI şi, cu o singură excepţie, nu au acel portal masiv, boltit caracteristic Pieţei Mari sau străzii Bălcescu.

Caracteristica caselor din Piaţa Mică este loggia de la parter, boltită şi semideschisă spre piaţă, cu arcade semicirculare susţinute de portanţi. În aceste spaţii erau etalate mărfurile. Clădirile din Piaţa Mică adăposteau ateliere meşteşugăreşti. Clădirile sunt înalte şi prezintă acele lucarne lenticulare cunoscute sub denumirea de „ochii sibiului”. Toate clădirile din Piaţa Mică sunt declarate monumente istorice.

PIATA HUET

Piaţa s-a format pe traseul primei incinte fortificate a Sibiului. Incinta propriu-zisă datează de la sfârşitul secolului al XII-lea, existenţa prepoziturii în anul 1191 fiind un termen “ante quem” pentru datarea actualei suprafeţe a pieţei. Clădirile au fost ridicate pe traseul primelor ziduri în momentul în care fortificaţia şi-a pierdut rolul practic, începând cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea, odată cu întărirea completă a “Oraşului de sus”. În 1415 este menţionată aici existenţa capelei cimiteriale cu hramul Sf. Iacob, dreptul de patronat fiind concesionat de către papă unuia din vicejuzii Sibiului pe nume Iacob.

De asemenea, în imediata apropiere a capelei se afla Turnul preoţilor, alături de care, se ridica o casă, a lui Thomas Gulden, donată de proprietar oraşului drept sediu al primăriei. Construcţiile din jurul Catedralei evanghelice constituie valoroase vestigii de cultură, fiind databile în secolele XV-XVIII. Dintre acestea, cele mai importante sunt Casa Parohială, Turnul Scărilor sau Liceul Brukenthal. Toate cladirile din Piata Huet sunt declarate monumente istorice.

TURNURI DE APARARE

Cetatea Sibiului dispunea in 1751 de 39 de turnuri de aparare unele din acestea se pot vedea si astazi

TURNUL SFATULUI

Este unul dintre cele mai cunoscute monumente ale oraşului Sibiu.
Are acest nume deoarece apăra poarta de intrare în cea de a doua incintă, situată în imediata apropiere a clădirii ce adăpostea primăria Sibiului, menţionată în documente la 1324 (Piaţa Mică nr. 31, azi refăcută). Edificiul actual este rezultatul mai multor faze de construcţii, fiind supraînălţat şi chiar înglobat unui grup de clădiri. Din construcţia iniţială s-a păstrat, probabil, doar nucleul ridicat până la înălţimea primului etaj. Datarea probabilă a turnului corespunde edificării celei de a II-a incinte fortificate, adică perioadei cuprinse între 1224 şi 1241. În forma iniţială nedepăşind mai mult de patru niveluri.  În şanţul de apărare al acestei incinte, în urma unui sondaj arheologic, a fost descoperită o monedă din perioada de domnie a lui Andrei al II-lea (1205 – 1235).
Lucrări ample de reconstrucţie s-au efectuat în anii 1586 – 1588, după ce în 17 februarie 1585 s-au prăbuşit etajele superioare, surprinzând-l printre dărâmături pe pictorul Johann David în timp ce zugrăvea bolta. După ce a fost reparat de mai multe ori în secolul al XVIII-lea, turnul a suportat intervenţii radicale în partea superioară. În forma sa actuală, turnul se ridică pe înălţimea a şapte etaje retrase succesiv, având faţadele marcate prin deschideri înguste de forma unor metereze. La parter are o amplă trecere boltită. Al doilea tunel este practic pe sub casa din Piaţa Mare nr.2 şi a fost deschis în 1930. Pe peretele sudic al turnului sunt încastrate reprezentările în relief de piatră a doi lei care se presupune ca fac parte din structura originală a turnului datând din sec. XIII. Accesul în interior este posibil printr-o uşă de mici dimensiuni, de unde, prin intermediul unei scări spiralate, se ajunge la etajele superioare. La penultimul etaj se poate observa mecanismul ceasului, iar ultimul etaj prezintă un punct de observaţie peste oraşul vechi. Turnul a avut diverse intrebuinţări, de la depozit de cereale la punct de observaţie a incendiilor, de arest temporar sau chiar de muzeu de ştiinţe naturale la mijlocul sec. XVIII. Între 1962 şi 1998, turnul a adăpostit o secţie a Muzeului Brukenthal de exponate medievale.

Alte detalii despre obiectivele turistice din centrul istoric al Sibiului gasiti si pe site-ul Primariei Sibiu

Sursa text si foto: sibiu.ro

Distanta de la cabana pana la obiectiv ~ 20 km
Acces: auto pe drum asfaltat

Ocna Sibiului este o stațiune turistică situată în județul Sibiu, în sudul Depresiunii Colinare a Transilvaniei (nord-vestul Depresiunii Sibiu) la 15 km nord de Sibiu, pe valea pârâului Vișa, într-o regiune înconjurată de păduri de stejari seculari și cu un subsol bogat în sare. Prima stațiune balneară a fost înființată aici în anul 1845 și, de atunci, Ocna Sibiului și-a atras renumele datorită lacurilor heliotermice formate pe locul unor vechi mine de sare surpate.

Pe masivul de sare se află mai multe lacuri sărate (foste ocne prăbușite). Multe dintre ele au o concentrație de sare de 260 grame/litru. Lacul Avram Iancu (fosta mină “Grosse Grube”, “Ocna Mare”), cu o adâncime de 132,5 m, este considerat cel mai adânc lac antropogen din țară.

Climatul temperat, aerul bogat in aerosoli, temperatura anuală mult peste media din această parte a țării și recentele renovări ale ștrandului, au adus din nou stațiunea la faima din trecut.

Ocna Sibiului prezintă și interes arheologic, aici fiind descoperite unelte din epoca bronzului (1900-800 î.C.), care sunt expuse la Muzeul Brukenthal din Sibiu.

Cupola masivului de sare are forma unei elipse cu axa mare de 1,3 km si axa mică de 0,6 km. Deși sarea de la Ocna Sibiului a constituit obiectul unor îndelungate exploatări miniere (din perioada romană, până în anul 1932), adâncimea masivului nu se cunoaște până în prezent, fiind apreciată la cca 1-1,2 km.

Zăcământul de sare a fost exploatat încă din timpul romanilor, continua exploatare ducând la formarea unor mari caverne subterane, care, prin prăbușirea lor, au format următoarele lacuri: Horea, Cloșca, Crișan, Inului (Ocna Iosif), Lacul fără fund (Ocna Francisc), Avram Iancu (Grosse Grube, Ocna Mare), Ocnița (Kleine Grube, Ocna Mică), Sf. Ion (Ocna Sf.Ion, Ocna Ioan Nepomuk), Poporului, Dulce, Brâncoveanu, Mâțelor, Vrăjitoarelor, Sf. Ignat, Trestiilor, Austel. Zece lacuri conțin apă sărată, patru lacuri apă dulce. Două lacuri au dispărut în ultimele decenii, prin colmatare (Lacul Trestiilor și Lacul Austel). „Lacul fără fund”, cu o suprafață de 0,2 ha, a fost declarat rezervație naturală. Acest lac are o adâncime de 34,5 m, un diametru de 50 m, o formă ovală și a luat naștere din prăbușirea în anul 1775 a ocnei Francisc.

O trăsătură specifică lacurilor sărate este stratificația apei, salinității și temperaturii. La suprafața lacului se găsește o pânză de apă dulce permanentă, iar la adâncime stratul de apă sărată care acumulează permanent căldură.

Apele lacului sunt populate de o faună specifică mediului salin, iar pe mal se dezvoltă o floră halofită bogată.

Diferența de temperatură și salinitate este folosită în scopuri terapeutice.

Sursa text: wikipedia.org
Sursa foto: realitatea.net